Unii cu munca, alții cu practica, alții doar cu prea mult timp liber. Ne strângeam toți seara pe bănci, câteva beri și povești până dimineața. Vorbăraia noastră era întreruptă doar de câte vreun polițist care uita cum e să fii tânăr și ținea să întrerupă momentul pentru a ne legitima.
Căldura din camere ne scotea pe toți, cu mic și cu mare, afară, să socializăm.
Nu trebuia să cunoști lumea, erai unul din ei.
Un alt student împins afară de căldura și plictiseala din cameră.
Și era frumos…