Totul vine, totul trece
Și sesiunea e cât zece.
Plângi de ziua care vine,
Cu examenul de vineri.

E mai greu, chinuitor,
Să înveți cu drag și spor.
Vezi un punct iar pe tavan,
Concentrarea-i în zadar.

Și Moș Ene pe la gene,
Te îmbie la păcat.
Dormi, frumos student,
Dormi bine.
Sfântul 5 e-ndepărtat.

Când te uiți la foi agale,
Nici nu știi cu ce-ai greșit.
Te întrebi dacă-i de tine,
Facultatea ce-o mai ții.

Pandemia e parșivă,
Contagioasă, nu mai spun.
Și studentul e cu lenea,
Cel mai bun prieten, știu…

Te urez numai de bine,
Și sesiunea să o treci.
Sfântul 5 fie cu tine,
Și materia s-o dezlegi.

Keep calm Nu se termină serialul, încep doar:

1. Dopuri de urechi/caști – Pentru vocalizele profilor. Știi cum se zice, ce nu știi, nu te afectează. În cazul de față, ce n-auzi!

2. Monedă de 50 de bani- Tre’ să dai cu banul, rezultatul ăla nu se află singur.

3. Telefon cu baterie încărcată și date mobile pornite- Dacă îți pică internetul? Ferească Dumnezeu să pici pe motiv că motivul n-a fost din vina ta.:)

4. Baterie externă (În caz că te părăsește curentul, exact ca și fostul/fosta).

5. O revistă/un ziar, jurnal personal sau rebus- Cât aștepți rezolvările de la colegi, proful trebuie să vadă că nu stai degeaba, știi ce spun?

Ideal ar fi să ai la îndemână și nişte conspecte făcute, mai exact în limbajul studentului silitor-fițuici. Dacă nu, după primele 15 minute o să umbli exact ca un zombie, doar că prin cursuri.
Mai ușor cu cafeaua înainte de examen și mănâncă cu cap. Las-o mai ușor cu pâinea, că ai destule calorii și carbohidrați la fiecare masă. Nu vine apocalipsa, însă dacă digeri emoțiile mai greu, poți cumpăra mai multă hârtie igienică. Ba din contră, poate ar trebui să treci și pe la farmacie. Nimic nu e în plus în sesiune.
Acum, partea cea mai importantă. Nu știu de ce lumea are impresia că acel coleg care învață pentru o notă mai mare de 5 este pe post de asistent la relații cu clienții.

Regulă: Să nu uiți că șansele ca un student să te ajute sunt invers proporționale cu viteza lui de mișcare! Bazează-te doar pe capacitatea ta de a copia. Ah, și să nu uităm de telefon. Bazează-te pe propriul telefon!:)

Cam atât ar fi. Daca luați câtuși de puțin în considerare cele spuse, POATE n-o să aveți nevoie de Distonocal

De fiecare dată când un student vrea cu adevărat să învețe pentru un examen atunci realizează că nu are cursurile. Prea târziu. Însă, se poate întâmpla și să le ai, dar colajele cu manele vechi și Corona ( nu cea prezentă în aer, ci cea din frigider) să nu-ți permită să le citești, astfel că, te trezești în dimineața examenului, speli dinții, cauți pixul de mult pierdut, inspiri-expiri și te apuci de fițuici, tată! Zis și făcut!

Se apropie ora examenului, treaba ți-ai făcut-o exemplar, mesajele curg pe grupuri, cursurile se trimit din greu, iar tu realizezi că ți-ai ostenit pixul degeaba, iar de ochi și degete să nu mai vorbim… La naiba cu online-ul! Arunca-ți munca! Nu-ți rămâne decât să te ajuți de un cuvânt-cheie, să dai un search în curs, ori în timpul examenului vederea și auzul să ți se accentueze pentru că într-un final se rezumă tot la rugămintea către colegi: “Spune-mi și mie ceva să fac de un cinci!” .

Succes tuturor și sper să nu vă fi afectat decât cu un zâmbet!
Baftă colegilor mei de breaslă la evaluări! Ne vedem la restanțe!

În sesiune se regăsesc anual aceleasi tipologii de studenţi. Încă de la început cu siguranţă vei dezvolta abilitatea de a-i recunoaşte. Cu ei vei reuşi, dar cu tine o poţi face? Îţi lăsăm mai jos o scurtă clasificare.

1. Studentul care învaţă cu o seară înainte
Ştii acel gând care-ţi trece prin cap de-a lungul semestrului, şi anume: “Nu m-apuc acum, am suficient timp.”? Exact asta se şi-ntampla, ai suficient timp până realizezi cu o seară înainte că nu mai ai.:)

2. Studetul care ia o pauză după fiecare pauză
Viaţa lui se petrece în slow-motion, drept urmare pauzele sunt bine venite. După ce ai parte de o pauză care este doar lungă, nu şi meritata, este dificil să te întorci la studiu, aşa că tratezi pauză cu o altă pauză. Poate, poate!

3. Studentul care nu poate învăţa dacă nu mănâncă ceva între timp
Ştii momentul ăla când îţi propui să te apuci să-nveţi, chiar reuşeşti să deschizi suportul de curs, nu trec câteva minute şi te deranjează un val de sunete? Şi nu, nu este un live de-al lui Salam, nici Beethoven pe fundal, aşa te anunţa stomacul ca ai uitat de el, iar dacă nu-i oferi ce-ţi cere, nu vei avea parte de linişte.

4. Studentul care îşi evidenţiază cu markere toate cursurile
Şi nu oricum, să fie colorate, cât mai colorate. Cu toţii ne doream când eram mici culori, carioci care să se vadă cât mai proeminent, aparent acesta nu s-a lepădat de această parte a copilăriei, amintirile îl răscolesc.

5. Studentul care nu ştie nimic, dar îşi încearcă norocul
Doar îşi încearcă norocul. Şi culmea, uneori chiar îi iese! La examene este indiferent, întrucât deviza lui în viaţă este:”Nu o fi dracul atât de negru”. Îl vei recunoaşte după figură uşor şireată şi mândră, privire pe care o are nu pentru că a picat pe subiect, ci pentru că este satisfăcut de metodă de copiat adoptată.

6. Studentul restanţier
Genul de student care nu se chinuie să ajungă la examene precum ceilalţi, acesta se duce direct la restante.:) Fin şi simplu.

7. Studentul care se plânge că nu a făcut nimic, dar te surprinde cu un 10
Acel gen de student pe care nu-l vezi prea des, nici la curs, nici la seminar. În schimb la examen îl vei reucunoaste după poziţia capului şi a mâinii. Nu îşi ridică privirea din foaia de examen şi scrie foarte mult. Cum a luat 10? Nu ştie nici el.:)

8. Studentul care a învăţat 9/10 cursuri şi fix al 10-lea curs îi pică la examen
Acesta este fără doar şi poate studentul care merge pe premisa “Prost să fii, noroc să ai”. El ramane cu norocul, iar noi ceilalţi, rămânem toţi prosti.

9. Studentul care crede că grupul de WhatssApp este Google
Nu vă enervaţi, întreabă totul acolo nu că nu ar şti, doar vrea să fie sigur.:) El este studentul conectat mereu la tehnologie şi nu doar atât, este şi foarte relaxat la examen, ştie că are toate cursurile sunt pe telefoanele colegilor lui, ceea ce este ok.

Tu în care tip te identifici? Spune-ne mai jos, în comentarii

Când eram pe picioarele străine ale studenției, condamnam tot ce era în jurul nostru. Am vrut să căutăm motive și le-am găsit. Ne plângeam de diverse, ce ne împiedică să ajungem să excelăm . Vorbesc de sala de lectură ( în care nu aveai niciodată loc, decât dacă făceai rezervare cu săptămâni în urmă), de locul în care îți puneai cunoștințele pe foaie ( era o adevărată tactică, având în vedere că băncile din spate erau cele mai vânate). Ne întâlneam între noi și dezbăteam diverse să înțelegem ce învățam și parcă niciodată și nicicum nu eram mulțumiți.

Am ajuns acasă. Practic nu aveam scuză în caz de nereușită. Uite că ,”acasă” era locul în care luam o gură de aer. Acum e locul în care ne sufocăm. Ne aflăm în comoditatea cea mai profundă și totuși suntem în continuare incomozi cu situația. Nu mai simțim presiunea reală a examenului. Nu mai gândim printre oameni, o facem prin ecrane. Deși era locul nostru drag, acum e primul loc din care vrem, din nou, să evadăm. O pot descrie ca o sesiune care nu mai trezește nici pic de vlagă în noi. Suntem obosiți, deși nu avem la fel de mari solicitări, poate. Cu toate astea, ne dorim o sesiune reală, cu oameni reali, cu emoții reale.

Ne rămâne și ne cuprinde un singur gând în sesiunea asta, nostalgia. Ne aflăm acum în perioada în care se manifestă începutul sfârșitului, iar asta ne mișcă. Deși mai e puțin, nu mai avem răbdare.

Cu drag și dor,
Semnat, un simplu student.