Viața la cămin – o experiență aparte

123273833_4556341004441248_168681667982180516_n

Prima mea experiență cu viața la cămin a fost una ca în filme. Știți filmele alea low budget făcute de mântuială? Exact așa era decorul.

Prima dată am crezut că sunt la camera ascunsă: cum adică să avem un birou jumate și 3 scaune, din care 2 rupte, la 4 persoane? Am zis 4 persoane? Mă scuzați, am vrut să zic 4 persoane și 2 colonii de gândaci: ăia de bucătărie și ăia de miros urât când îi omori – știți voi, sunt creaturile alea venite parcă din fundul iadului ce mereu se pun pe geam încercând să iasă afară dar când deschizi geamul zboară în cealaltă parte a camerei, parcă numai să-ți facă în ciudă.

În fine, trecând peste aceste aspecte, mi-am cunoscut și colegii de cameră. A trebuit să ne alegem paturile, și, ca la fiecare negociere, argumentul cel mai bun a castigat “Ori mă lăsați în patul de jos, ori risc să vomit în capul cuiva când se va întâmplă să vin beat”

Mergând pe principiul “Când o ușa se închide o alta se deschide”, am reușit într-un final să facem rost de o șurubelniță să strângem șuruburile alea de la ușile dulapului, poate-poate reușim să oprim gândacii din a ne mai proba hainele pe timp de noapte când nu suntem noi atenți.

Ca tot omul, după toată munca depusă, am spus că e timpul să fac un duș. Da’ ceva nu se lega, cum adică “dușurile sunt la comun”? Am zis totuși să risc, “n-are cum să fie așa rău”. N-a durat mult până să-mi înghit cuvintele. După ce am stat 10 minute în speranța că vine apa caldă, am mai stat încă 5 sperând ca măcar apă călie să vină prin țeava aia scoasă din perete ce colegii mai mari o numeau ‘duș’.

Văzând că nici luxul ăsta nu mi-l permit, am închis ochii, mi-am imaginat că intru în apa mării (din moment ce oricum aveam șlapi din ăia de mergi doar pe plajă cu ei) și am intrat sub duș. Au fost cele mai lungi 30 de secunde din viața mea însă am reușit: acum eram curat.

Întors în cameră mi-am dat seama de prima greșeală făcută: lăsasem pâinea abia cumpărată pe birou – acum era proprietatea gândacilor. Băi da’ al naibii gândaci, nu puteau și ei să înceapă să o mănânce de la colț spre interior, au început direct din mijloc, deci nu mai puteam să salvez nici măcar o bucățică.

Spun clasica replică “aia e” și mă pun în pat să dorm, poate-poate când mă trezesc o să fiu iar acasă și totul e doar în imaginația mea. Mi s-a năruit repede și această speranță când arcurile saltelei au ținut să-mi șoptească la ureche, sau mai bine zis în spate, faptul că ele sunt mai bătrâne ca mine și că ar trebui să le acord respectul cuvenit.

Bun-venit la cămin!..

Newsletter

Vreau să fiu la curent cu informații despre:

Intră și tu în comunitatea de studenți din orașul tău

Articole recente
Giveaway Accenture - Cum te relaxezi dupa Sesiune
Daily

Giveaway – “Cum te relaxezi după Sesiune?”

După perioada stresantă din sesiune, aducem vara mai aproape de tine cu un Kit de vacanță, dacă răspunzi la întrebarea “Tu cum te relaxezi după #Sesiune?”

Newsletter

Vreau să fiu la curent cu informații despre:

Intră și tu în comunitatea de studenți din orașul tău